= Dan Ioan Groza, un pelerin pe “Drumul paşilor neopriţi"
Dan Ioan Groza este un tânăr poet originar din Vinţu de Jos, judeţul Alba, un poet care îşi asumă trăirile poetice şi religioase într-un mod autentic, tradiţional, aş putea spune. El crede cu tărie în melodia versului, în iubire, viaţă, naştere, mântuire. Vorbeşte despre ceea ce simte, descrie realist viaţa într-o cronologie a sufletului său, iubirea de neam şi de glie răzbate şi emoţionează cititorul. Iubirea copilului pentru vatra strămoşească a satului aşezat cuminte, liniştit, undeva în Ardeal, pe malul Mureşului cu unde blânde, inspirând poeţii, pictorii, dar şi pe creatorii populari; aşa s-au născut multe doine, din preaplinul unor suflete sensibile la frumos, la autentic. Un asemenea creator este şi poetul Dan Ioan Groza, un tânăr entuziast, generos, extravertit, autentic prin toţi porii săi. Poezia lui este curată, aşezată, nu epatează, nu intrigă şi nu scandalizează, nu caută să fie „cool”, este realistă şi firească, aşa cum sunt rugăciunile vechi ale oamenilor din popor, rugăciuni curate ce ating inima omului şi ajung la inima Domnului.
Unele poezii au tonuri elegiace, nuanţe filosofice, poetul se confruntă cu probleme majore existenţiale: naşterea şi moartea, timpul ireversibil, iubirea şi ura, păcatul şi izbăvirea, mântuirea sufletului, teme serioase, demne de un teolog care predică despre Hristos. Aşa predică acest poet de la amvonul sufletului său, în cuvinte simple şi emoţionante, despre iubire şi credinţă, crezul său fiind exprimat, de altfel, chiar în introducerea volumului de poezie. Poeţii pot să predice despre mântuire, da, e adevărat, au făcut şi alţii această lucrare din iubire de oameni şi de Dumnezeu: Traian Dorz, Vasile Militaru, Zorica Laţcu, Costache Ioanid, Ioan Alexandru şi încă mai sunt poeţi ai lui Hristos...
Familia este o veritabilă icoană în poezia lui Dan Ioan Groza, familia reunită, extinsă în satul natal, unde toţi oamenii sunt uniţi prin respectul şi iubirea sfântă pentru pământ, biserică, limbă, tradiţii străbune, unde fiecare eveniment din viaţa unei familii este trăit la cote mult mai sensibile şi profunde faţă de trăitorii unei urbe. Un asemenea eveniment îl marchează puternic pe autor, care dedică mai multe poezii memoriei bunului său prieten Cristian. Fiecare om pe care l-a întâlnit de-a lungul vieţii şi i-a influenţat în mod cert personalitatea, caracterul, educaţia se regăseşte în aceste poezii, apare recunoştinţa pentru asemenea oameni, ceea ce este de admirat. Iubirile din trecut, chipurile feminine care i-au însoţit destinul, la un moment dat, autorului sunt zugrăvite în tonuri diferite, în nuanţe calde sau triste, după cum i-au marcat viaţa interioară, dar memoria sa afectivă nu le-a îngropat, ci le-a valorificat în poezie.
Poetul este un slujitor al binelui şi adevărului prin misiunea sa în lume, dar şi un slujitor al acestor înalte valori umane, prin slova sa. Un salvator animat de idealuri nobile, înalte, un poet dedicat poeziei trup şi suflet. El scrie şi cântă, totodată, propriile versuri, colindă lumea scriind şi recitând, cântând pentru inimi, pentru umanitate. Ne reaminteşte să fim umani, ne îndeamnă să ne trezim din letargia spiritului, să avem curaj în faţa vieţii, a tăvălugului destinului. Vedem în poezia aceasta ca într-un lac limpede de munte, adânc şi netulburat, totul este scris aici, fără ascunzişuri sau disimulări, fără tentaţia imitării, spontan, sincer, uneori dureros de sincer. Forma poetică poate înşela, pe alocuri, cititorul, care s-ar putea aştepta la un vers mai artistic, cizelat, pretenţios sau ermetic, abstract... Însă, dacă va citi cu răbdare poezia lui Dan Ioan Groza va descoperi un poet viu, un filosof al propriei vieţi. Simplitatea versurilor sale emoţionează, trimite la o introspecţie profundă asupra propriei existenţe. Inspiraţia sa poetică este autentică şi nu se va epuiza atâta vreme cât poetul se va reîntoarce la matca satului său, la izvorul binelui şi frumosului din acest univers patriarhal. Am reprodus mai jos două poezii ale autorului, care ilustrează în mod deosebit crezul său poetic.
Fie ca bunul Dumnezeu să-i călăuzească paşii pe drumul literar, să aibă un drum curat, un “drum al paşilor neopriţi”....
Daniela Ghigeanu
6 februarie 2014
https://www.youtube.com/watch?v=vyu2P8-uwXkhttps://www.youtube.com/watch?v=Jx3du5hgDws
Start a discussion with Dangroza1986
Talk pages are where people discuss how to make content on Wikipedia the best that it can be. Start a new discussion to connect and collaborate with Dangroza1986. What you say here will be public for others to see.
= Dan Ioan Groza, un pelerin pe “Drumul paşilor neopriţi"
Dan Ioan Groza este un tânăr poet originar din Vinţu de Jos, judeţul Alba, un poet care îşi asumă trăirile poetice şi religioase într-un mod autentic, tradiţional, aş putea spune. El crede cu tărie în melodia versului, în iubire, viaţă, naştere, mântuire. Vorbeşte despre ceea ce simte, descrie realist viaţa într-o cronologie a sufletului său, iubirea de neam şi de glie răzbate şi emoţionează cititorul. Iubirea copilului pentru vatra strămoşească a satului aşezat cuminte, liniştit, undeva în Ardeal, pe malul Mureşului cu unde blânde, inspirând poeţii, pictorii, dar şi pe creatorii populari; aşa s-au născut multe doine, din preaplinul unor suflete sensibile la frumos, la autentic. Un asemenea creator este şi poetul Dan Ioan Groza, un tânăr entuziast, generos, extravertit, autentic prin toţi porii săi. Poezia lui este curată, aşezată, nu epatează, nu intrigă şi nu scandalizează, nu caută să fie „cool”, este realistă şi firească, aşa cum sunt rugăciunile vechi ale oamenilor din popor, rugăciuni curate ce ating inima omului şi ajung la inima Domnului.
Unele poezii au tonuri elegiace, nuanţe filosofice, poetul se confruntă cu probleme majore existenţiale: naşterea şi moartea, timpul ireversibil, iubirea şi ura, păcatul şi izbăvirea, mântuirea sufletului, teme serioase, demne de un teolog care predică despre Hristos. Aşa predică acest poet de la amvonul sufletului său, în cuvinte simple şi emoţionante, despre iubire şi credinţă, crezul său fiind exprimat, de altfel, chiar în introducerea volumului de poezie. Poeţii pot să predice despre mântuire, da, e adevărat, au făcut şi alţii această lucrare din iubire de oameni şi de Dumnezeu: Traian Dorz, Vasile Militaru, Zorica Laţcu, Costache Ioanid, Ioan Alexandru şi încă mai sunt poeţi ai lui Hristos...
Familia este o veritabilă icoană în poezia lui Dan Ioan Groza, familia reunită, extinsă în satul natal, unde toţi oamenii sunt uniţi prin respectul şi iubirea sfântă pentru pământ, biserică, limbă, tradiţii străbune, unde fiecare eveniment din viaţa unei familii este trăit la cote mult mai sensibile şi profunde faţă de trăitorii unei urbe. Un asemenea eveniment îl marchează puternic pe autor, care dedică mai multe poezii memoriei bunului său prieten Cristian. Fiecare om pe care l-a întâlnit de-a lungul vieţii şi i-a influenţat în mod cert personalitatea, caracterul, educaţia se regăseşte în aceste poezii, apare recunoştinţa pentru asemenea oameni, ceea ce este de admirat. Iubirile din trecut, chipurile feminine care i-au însoţit destinul, la un moment dat, autorului sunt zugrăvite în tonuri diferite, în nuanţe calde sau triste, după cum i-au marcat viaţa interioară, dar memoria sa afectivă nu le-a îngropat, ci le-a valorificat în poezie.
Poetul este un slujitor al binelui şi adevărului prin misiunea sa în lume, dar şi un slujitor al acestor înalte valori umane, prin slova sa. Un salvator animat de idealuri nobile, înalte, un poet dedicat poeziei trup şi suflet. El scrie şi cântă, totodată, propriile versuri, colindă lumea scriind şi recitând, cântând pentru inimi, pentru umanitate. Ne reaminteşte să fim umani, ne îndeamnă să ne trezim din letargia spiritului, să avem curaj în faţa vieţii, a tăvălugului destinului. Vedem în poezia aceasta ca într-un lac limpede de munte, adânc şi netulburat, totul este scris aici, fără ascunzişuri sau disimulări, fără tentaţia imitării, spontan, sincer, uneori dureros de sincer. Forma poetică poate înşela, pe alocuri, cititorul, care s-ar putea aştepta la un vers mai artistic, cizelat, pretenţios sau ermetic, abstract... Însă, dacă va citi cu răbdare poezia lui Dan Ioan Groza va descoperi un poet viu, un filosof al propriei vieţi. Simplitatea versurilor sale emoţionează, trimite la o introspecţie profundă asupra propriei existenţe. Inspiraţia sa poetică este autentică şi nu se va epuiza atâta vreme cât poetul se va reîntoarce la matca satului său, la izvorul binelui şi frumosului din acest univers patriarhal. Am reprodus mai jos două poezii ale autorului, care ilustrează în mod deosebit crezul său poetic.
Fie ca bunul Dumnezeu să-i călăuzească paşii pe drumul literar, să aibă un drum curat, un “drum al paşilor neopriţi”....
Daniela Ghigeanu
6 februarie 2014
https://www.youtube.com/watch?v=vyu2P8-uwXkhttps://www.youtube.com/watch?v=Jx3du5hgDws
Start a discussion with Dangroza1986
Talk pages are where people discuss how to make content on Wikipedia the best that it can be. Start a new discussion to connect and collaborate with Dangroza1986. What you say here will be public for others to see.